Nunta clişeelor la moldoveni

duminică, 18 iulie 2010

Foto: alexandrachiorean.files.wordpress.com

Of, măi oameni buni, dragi moldoveni! De unde atâtea excese, de unde atâta fast? Cum se explică dorinţa asta de a rupe gura târgului în cea mai săracă ţară din Europa? Bun, înţeleg - te căsătoreşti odată în viaţă. Un argument care ţine de explicaţie pentru mulţi moldoveni. Totuşi, sunt sigur: cei care “au ocazia” să-şi lege destinele de mai multe ori, tot cu multă “eleganţa debordantă” celebrează evenimentul. Păi, se poate, te căsătoreşti numai de două ori în viaţă, numai de trei ori în viaţă şi, desigur, de fiecare dată ULTIMA!

Remarcabilă veselia moldovenilor, care de altfel sunt oameni veseli şi frumoşi. Mirese de-ţi curg ochii: îmbrăcate extraordinar, machiate cu gust. Şi mirii drăguţi, bine legaţi, bărbaţi dintr-o bucată. Cam aici se termină însă farmecul unei nunţi moldoveneşti. Din păcate, petrecerea nu este petrecere, dar o suită de TREBUIE! Trebuie să ai fotograf, trebuie să ai limuzină, trebuie să ai cameraman, trebuie să ai lăutari sau ansamblu vocal-instrumental, trebuie să te căsătoreşti într-o biserică mare din Chişinău. Nişte “trebuinţe” impuse oarecum de societatea moldovenească. Nişte reguli sociale la care TREBUIE să te înscrii dacă vrei să faci o nuntă. Nunta moldovenească nu se face altfel decât AŞA. Aşa ştiu şi fotografii, şi şoferii de limuzine, şi cameramanii, şi popii, şi cântăreţii. O întreagă industrie bazată pe conformităţi, pe dorinţa “de a fi în rând cu lumea”. Lumea care, oricum, va veni la nuntă şi va comenta: “ce nuntă proastă! N-a fost bună mâncarea, n-a fost bună muzica”.
 
Ştiaţi că o nuntă în Chişinău costă cel puţin 6 mii de euro? Industria nunţilor din Moldova nu simte criza. O sfidează. Nimeni nu “se zgârceşte” pentru nunta sa, iar asta o ştiu toţi cei angrenaţi în acest business. Aşa că umflă preţurile de căpiezi. Până şi în Bucureşti costurile sunt mai temperate. Un singur exemplu: un prieten din Chişinău mi-a zis că buchetul miresei costă: 50 de euro. Rămâi interzis! Tot acest prieten îmi spunea despre un prieten de-al lui care a fost să cumpere buchetul pentru mireasa sa şi le-a zis florăreselor: “îmi trebuie un bucheţel mai micuţ, mai drăguţ, cu nişte codiţe.” Şmecheria a ţinut, l-a costate vreo 300 de lei. Dacă recunoştea că este pentru o nuntă preţul sărea de vreo 6 ori. La fel este şi în cazul coafurilor. Femeilor, dacă vă coafaţi, nu spuneţi că este pentru nuntă - trebuie să daţi cel puţin dublu.
 
Şi încă ceva. Nunţile se fac în Chişinău. Numai şi numai în Chişinău. Dacă nu-ţi faci nunta în capitală, păi nu e nuntă! Iar de aici şi scumpetea. Un cerc închis: mirii vor să aibă “o nuntă din poveşti”, “industriaşii nunţilor” ridică preţurile, mirii nu pot să renunţe la anumite convenienţe create de societate, aşa că “se lasă păcăliţi”. Oare cu ce este mai proastă o nuntă făcută departe de Chişinău, oare cu ce e mai proastă o nuntă la care muzica este pusă de un DJ? Oare cu ce e mai proastă o nuntă fără limuzină? Oare cu ce e mai proastă o cununie civilă într-un sat, într-o bisericuţă micuţă dar drăguţă? Nu este mai proastă. Totuşi, cum să faci ruptura. Cum să ieşi din clişeele pe care ţi le-a băgat cu multă iscusinţă societatea noastră moldovenească patriarhală şi profund conservatoare. Nunta se face pentru miri, pentru nuntaşi, pentru părinţi, pentru prieteni: distracţia este cuvântul de ordine şi apoi tradiţiile. Casă de piatră, moldoveni!

sursa: Unimedia