VoxReport: Nevoia de lider național

miercuri, 6 iulie 2011

VoxReport: Nevoia de lider național
Foto: VoxReport

Certurile în AIE-2 nu încetează. Ieri, 4 iulie, la întâlnirea celor trei lideri am văzut încă o dată cât de tensionate sunt relaţiile dintre Filat, Lupu şi Ghimpu. Asta s-a observat în faţa camerelor de vederi, mă întreb ce-ar face cei trei crai dacă ar şti că nu sunt filmaţi, cum se comportă şi ce discută când sunt doar ei, tustrei? Ghimpu era mai relaxat, parcă el fusese la odihnă, nu Filat, care arăta mai obosit şi încruntat decât înainte de plecarea în mini-vacanţa din Turcia. Lupu era pur şi simplu mohorât. Am văzut cu toţii crisparea de pe faţa lui Filat când a intrat în sală şi s-a salutat foarte ne-demn, aş spune, mai întâi cu Lupu, aşa din mers, şi apoi cu Ghimpu, care s-a ridicat şi i-a întins mână pe care premierul ia strâns-o cu o ne-poftă nedisimulată. 


Ce vreau să spun este că oricât de supărat ar fi Filat pe Lupu – şi mulţi dintre noi sunt şi îl susţin mai degrabă pe primul decât pe al doilea – pentru piedicile pe care le pune speakerul în reformarea justiţiei şi eliminarea monopolurilor deţinute de Plahotniuc – nu că nu ar exista şi altele, dar astea sufocă acum societatea şi statul nostru fragile – trebuie să existe o minimă comunicare şi respect pentru etichetă. Dacă ar face acest lucru, Filat nu are decât de câştigat.

Continuare pe VoxReport... 

sursa: Unimedia

Blog: Banii altora

marți, 5 iulie 2011

Blog: Banii altora

Nu îmi place să număr banii altora, cam mi-i totuna cum lumea îi face, nu le număr vacanțele, mărimea casei, afacerile soțiilor (amantelor) și toate astea. Eu din adolescență l-am ascultat pe Thompson, care spunea că “Într-o societate blocată, unde toată lumea este vinovată, singura crimă este sa te lași prins. Într-un univers al hoților, singurul păcat definitiv este prostia ”. 


După cum spuneam, eu nu număr banii altora, până când nu realizez că într-o măsură mai mare sau mai mică contribui la bunăstarea altora. Eu sunt foarte fericită să contribui la bunăstarea altora, atâta timp cât această contribuție este argumentată. Era un film mediocru despre niște tipi care au hotărât să fure câte un cent (sau 10, sau un dolar) și niciun om nu va observa asta, în schimb „hoții” vor câștiga milioane. Noi tot nu observăm.

Presa scrie despre „duelul politic”, despre „destrămarea Alianței” și „războaie economice”. Mi-e totuna de Alianță, e absolut firesc să se formeze Alianțe, să se destrame, să vină opoziția la putere, dar mai ales să apară o grămadă de mizerie în declarații.

Continuare pe blogul Vladei Ciobanu...

sursa: Unimedia

Blog: Sistemul bancar - И хочется, и колится, и мамка не велит sau problema lichidității

duminică, 3 iulie 2011

Blog: Sistemul bancar - И хочется, и колится, и мамка не велит sau problema lichidității

И хочется, и колится, и мамка не велит – cam așa aș descrie eu situația în care s-au pomenit unele bănci din Republica Moldova. Lichiditatea astăzi depășește 40% la unele bănci comerciale, astfel ele confruntîndu-se cu o situație neordinară: oferta pentru credite și disponibilitatea de a credita este mare, iar cererea moderată. Agenții economici consideră ca accesul la finanțare în Moldova este problema nr. 1 în dezvoltarea afacerilor. Nu că n-om fi avut bănci, avem chiar destul de multe – problema e alta – garanțiile exagerate, dobânda care, chiar și în condițiile în care băncile au un surplus vădit de bani, nu scade, termenul de acordare a creditelor, care deseori nu depășește 3-5 ani etc. 


Un progres enorm mi se pare acum acordarea creditelor ipotecare de către unele bănci pe un termen de până la 20 de ani. Deși Banca Națională a Moldovei a micșorat în trecut rata nominală la credite, băncile din păcate nu se grăbesc să coboare dobânda la credite.

Mulți experți consideră că sistemului nostru îi lipsește flexibilitatea, iar prezența mai activă a băncilor străine ar fi necesară pentru a stimula concurența si pentru a obține o eficiență mai mare.

Continuare pe blogul lui Oleg Cucoreanu... 

sursa: Unimedia

Blog: Reforma educațională - ne jucăm de-a democrația și economia de piață

Blog: Reforma educațională - ne jucăm de-a democrația și economia de piață

Eu am o întrebare către unii reprezentanți ai conducerii țării – oare cu adevărat vă doriți o țară democratică și cu o economie de piață? 

Dacă spuneți un DA mare și răspicat, atunci eu vă întreb: oare eficientizarea și optimizarea nu fac parte din principiile unei economii de piață? 


În condițiile în care, oficialii țării conștientizează că sistemul educațional trebuie reformat și optimizat, nu înțeleg cum de unii țin morțiș la cutumele vechi și depășite, moștenite de pe vremea lui tătuca Andropov.

Economia de piață nu presupune și nu tolerează prin definiție menținerea unui sistem prost, ineficient, care hălește bani cu sacii și care în schimb generează pierderi.

Al doilea aspect în problema reformării sistemului educațional este calitatea.

Continuare bpe blogul Natei Vozian... 

sursa: Unimedia

Blog: O nouă abordare pentru programele de susținere a afacerilor tinerilor

luni, 27 iunie 2011

Blog: O nouă abordare pentru programele de susținere a afacerilor tinerilor

Tinerii din Republica Moldova sunt cheia pentru o creștere economică dinamică. Ei sunt cei care pot iniția afaceri și crea noi locuri de muncă. Ce avem de făcut? Pe termen scurt să susținem afacerile inițiate de tineri, iar pe termen mediu și lung să promovăm mai activ cultura antreprenorială. De altfel, majoritatea tinerilor vor pleca peste hotare, iar acasă vor rămâne doar bătrânii și politicienii. 


În primul rând e necesar să ne schimbăm mentalitatea. La ce se gândește un tânăr când absolvește facultatea? Să-și găsească un loc de muncă bine plătit. Altfel spus, tinerii au mentalitate de angajat. Ce “scurtcircuit” ar trebui să se întâmple în mintea noastră ca să avem o mentalitate de antreprenor? Un tânăr om de afaceri nu ar fi în căutarea unui job, ci ar crea alte câteva locuri de muncă. Soluția? Cultura antreprenorială să fie promovată mai activ în clasele de liceu, familie și presă. Dar asta e o soluție pe termen mediu și lung.

Pe termen scurt avem nevoie de programe eficiente de susținere a afacerilor tinerilor. Chiar dacă nu are cum să rezolve problema în complex, aceste programe inițiate de stat sunt un semnal pentru tinerii cu inițiativă. Acum există PNAET, care susține afacerile tinerilor din sate. Recent, au fost alocate alte 6,7 mln USD pentru susținerea acestui program.

Există o serie de probleme în funcționarea programului:
1. birocrație la depunerea dosarului - tinerii sunt redirecționați de la un lucrător bancar la altul și se tergiversează procesul de depunere;

Continuare pe blogul lui Tudor Darie...  

sursa: Unimedia

Blog: Ptiu, care reforme?

Blog: Ptiu, care reforme?

Cât păpuşarii se bat eu vreau reforme. Reforme care ar schimba tot, începând de la mentalitate.

Nu vreau să văd scuipături între politicieni, chipurile iaca cine este păpuşariu. Pe mine asta nu mă interesează. 


Nu vreau să văd nici scuipături administrative în faţa mea.

Care reforme, dă exemplu? Ar spune chiar şi un comentator al unimediei.

Taxele
Dau. De exemplu – sistemul de achitare al impozitelor pe salariu. Sistemul de azi este făcut aşa că de impozitele persoanelor fizice are grijă, dacă are, contabilul şi angajatorul şi din venitul tău îţi opreşte ceea ce-i al tău dar îi şi al statului, care-i tot al tău.

Şi ce am pân aici? Banii mei îmi sunt luaţi fără a trece prin buzunarele mele. Ce se întâmplă în acest caz la nivel de mentalitate? Eu nu socot banii eştea ai mei. Reieşind din asta – eu nu cer de la cei care administrează aceşti bani dare de seamă pentru folosirea lor.

Continuare pe blogul CuratMurdar SRL... 

sursa: Unimedia

Blog: Cultivarea șpagofobiei

miercuri, 22 iunie 2011

Blog: Cultivarea șpagofobiei

Ce-ar fi să-ți strecor o mită în timp ce citești acest articol? Procedăm în felul următor: tu te prefaci că ești captivat de lectură, iar eu între timp îți bag 10 lei în buzunar. Pe furiș, ca să nu observe nimeni. Satisfăcut? Oripilat? 


Dacă ești satisfăcut probabil că e mai bine să punem punct aici. Nu are rost să continuăm. Am făcut tranzacția cea mai frecvent întâlnită în Republica Moldova. Avem mâini dibace. Nu ne prinde CCCEC sau câte C-uri o fi având ei în prezent. În fine, știi tu, instituția care se ocupă de extirparea mitei. Ei au mâini lungi. Dar să ai mâini dibace e mai eficient decât să le ai lungi.

Dacă ești oripilat însă, hai să înțelegem de ce. Căci corupţia e naiba cu mai multe capete.

Primul cap te papă în felul următor. Există foarte multe reguli pentru derularea afacerilor. Există cozi, există certificate, există cerinţe stricte. În paralel există şi o cale uşoară. Dacă abordezi persoana potrivită în formatul potrivit, lucrurile pot să se rezolve foarte simplu. Mita funcţionează ca şi ghişeul unic. Te-ai pus în contact cu persoana respectivă, persoana respectivă ia receptorul în mână şi în 24 de ore ai toate portiţele deschise vraişte. Să nu ne imaginăm că mediul de afaceri îşi frământă conştiinţa cu probleme de ordin etic. Dacă aceasta e calea, aceasta să fie. Businessul fermentează şi în condiţii de corupţie. Cei care suferă ponoasele sunt consumatorii. Volens-nolens oamenii simpli sunt sponsorii neoficiali ai acestui sistem. Ca minimum, preţul mitei se reflectă în preţul produsului livrat pe piaţă. Ca maximum, preţul produsului livrat pe piaţă e dublu, fiindcă mita constrânge competiţia. Mita e cheia de la portiţă, dar e o cheie la care nu are acces fiştecare. Respectiv, avem ceea ce avem: o gaşcă de firme cu krîşă.

Continuare pe blogul lui Madrizen... 

sursa: Unimedia

Blog: Cele doua scenarii postelectorale în Chişinău

duminică, 19 iunie 2011

Blog: Cele doua scenarii postelectorale în Chişinău

Toti asteapta cu nerabdare rezultatele alegerilor locale din Chisinau. Analistii s-au abtinut de la comentarii privind victoria unui candidat sau altul, Publika TV a renuntat la exit-poll dupa ce a dat-o-n bara cu rezultatele preliminare pe 5 iunie, sondaje pentru turul doi nu a facut nimeni, deci nu ne ramane decat sa asteptam.


Evident ca exista doar 2 scenarii postelectorale. Traditional, alegerile nu vor fi recunoscute de invins, iar diferenta intre candidati va fi foarte mica, motiv pentru care cel mai probabil se va cere renumarerea voturilor si se va acuza de falsificare, lucruri cu care electoratul moldovenesc este familiarizat.

Continuare pe blogul lui Andrei Fornea... 

sursa: Unimedia

Blog: Să-nceapă licitația!

miercuri, 15 iunie 2011

Blog: Să-nceapă licitația!

Ieri a fost demis Șeful Departamentului Instituții Penitenciare. Veste bună, la prima vedere, mai ales că în penitenciarele din Moldova unii trăiesc mai rău decât în grotele oamenilor din antichitate, iar alții, baștani de genul lui Adrian Nichifor, în camere ce ar rivaliza cu cele dintr-un hotel de 3 stele. Și desigur neregulile nu se opresc aici, ele sunt cu duiumul și-am vorbit și eu, și alții, de ele.


Întâmplător sau nu, săptămâna aceasta au apărut în presa de la noi câteva articole în care se scria despre condițiile de lux în care locuiesc unii deținuți și rachetul din penitenciare, care estorchează de la deținuți sume uriașe, după ce-i amenință cu moartea.

Articole trăsnet, informație bună, dovezi, martori, și cu toate acestea nimic nu se întâmplă, sau aproape nimic. Pentru că demiterea lui Vadim Cojocaru, cel puțin conform noului ministru al Justiției Oleg Efrim, n-are absolut nicio legătura cu crimele ce se săvârșesc prin penitenciarele moldave. Ba din contra, Vadim Cojocaru e un adevărat profesionist, doar că el trebuie să părăsească funcția din niște motive ”tehnice”. Vezi Doamne, ceva nereguli la reangajare, atingerea vârstei de pensii și alte rahaturi cu care indivizii ăștia care-s la guvernare ne tot hrănesc de ani buni.

E pe dracu dom’ Ministru Efrim? Cum, nicio legătură cu ”Makena”, cu Adrian Nichifor și apartamentul său de lux, cu fetele care i se pun la dispoziție, LCD-ul, calculatorul și barul cu cele mai alese băuturi alcoolice? Nimic! Vadim Cojocaru e curat ca lacrima, el trebuie să părăsească funcția pe care o ocupă și asta-i tot!

Continuare pe blogul lui Alex Cozer... 

sursa: Unimedia

Ipocrizia Chişinăului şi impertinenţa Moscovei

marți, 14 iunie 2011

Ipocrizia Chişinăului şi impertinenţa Moscovei

Vâlva produsă de incidentul diplomatic în care ambasadorul rus, Valeri Kuzimin, l-a prezentat pe unul din “agenţii” regimului de la Tiraspol drept şef al diplomaţiei autoproclamatei “republici moldoveneşti nistrene”, arată slăbiciunile cronice ale Chişinăului. Nu este pentru prima dată când autorităţile ruse îşi rezervă dreptul să poarte negocieri cu exponenţii Tiraspolului fără acordul sau cel puţin informarea prealabilă a puterii oficiale de la Chişinău.


Pe timpul comuniştilor şi după instituirea actualei coaliţii liberal-democrate, Smirnov, Iastrebceak şi alte feţe odioase din stânga Nistrului au făcut naveta Tiraspol-Moscova, fiind invitaţi şi abordaţi doar în calitate de reprezentanţi ai unui stat independent, aparte de R.Moldova. De fapt, politica Moscovei faţă de regiunea transnistreană corespunde întocmai gestului lui Kuzimin, şi se rezumă la o recunoaştere parţială şi nedeclarată a Tiraspolului. Această conduită a Rusiei este cunoscută atât la Chişinău, cât şi la Bruxelles sau Washington, dar nimeni niciodată nu a îndrăznit să ceară socoteală Moscovei. Cu atât mai mult acum, când şi europenii şi americanii au nevoie de Rusia, puţini vor încuraja Chişinăul să ia măsuri şi să cheme diplomatul rus la respect.

Acest episod poate fi adăugat la “reţinerile diplomatice” pe care Occidentul trebuie să le facă pentru a relaţiona liniştit cu Rusia, care a prins cu piciorul drept actuala conjunctură geopolitică regională şi internaţională (pe marginea votului în Consiliul Permanent de Securitate al ONU privind sancţiunarea Siriei; embargoul la legume aplicat de Rusia faţă de producătorii europeni din cauza bacteriei E.coli; reluarea negocierilor oficiale în formatul “5+2″ etc.). Însă nimeni nu poate şti cât va dura noua perioada de “impertinenţă” rusească şi de ce R. Moldova trebuie să fie parte a unei asemenea scheme de cedări necondiţionate?

Continuare pe blogul lui Dionis Cenușă... 

sursa: Unimedia

Prezumţia caracterului licit al averii demnitarilor – licenţă pentru a fura!

Prezumţia caracterului licit al averii demnitarilor – licenţă pentru a fura!

Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Mark Gitenstein, a declarat într-un interviu că o problemă-cheie a României este prezumţia din Constituţie, că toate proprietăţile sunt dobândite licit. El a atras atenţia că atât Legea fundamentală cât şi drepturile omului “nu sunt o licenţă pentru a fura”. 


Constituţia noastră repetă norma constituţională romanească “Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă”. Romanii, lucrează la un text nou al Constituţiei şi îşi propun să renunţe la sintagma “Caracterul licit al dobîndirii se prezumă”, or este o piedică enormă în lupta cu corupţia. Din cite am aflat, anul trecut cînd se lucra la un text al noii Constituţii moldoveneşti, o propunere similară a fost respinsă de marea majoritate a politicienilor-membri ai comisiei de elaborare a noii constituţii.

Am decis sa abordez altfel problema. Am solicitat Curţii Constituţionale să interpreteze această sintagmă, cu scopul de a stabili, dacă Constituţia noastră înţelege să ofere demnitarilor şi funcţionarilor publici acelaşi grad de protecţie ca şi cetăţenilor simpli în aplicarea prezumţiei caracterului licit al averii dobîndite. În opinia mea, averea demnitarilor dobîndită în timpul mandatului în slujba statului trebuie altfel monitorizată decît în cazul cetăţenilor simpli.

Continuare pe blogul lui Oleg Efrim... 

sursa: Unimedia

Câr-mâr, cârmaci!

luni, 13 iunie 2011

Câr-mâr, cârmaci!

Peste șapte zile mergem să ni-l exercităm repetat. Cu fiecare encore une fois tot mai puțină motivație de a ieși la alegeri. Unii zic așa: m-am săturat toată viața să votez răul cel mai mic. Vreau s-o fac din suflet și pe bune. Eu îi înțeleg perfect. Din suflet și pe bune am avut în 2009. De două ori. Până atunci votam răul cel mai mic fără probleme. Dar cred că-i suficient o dată să te încrezi în schimbare și trenul ăsta nu mai poate fi oprit. 


Din schimbările promise poate că unica victorie este libertatea presei. Nimic bătut în cuie, desigur, dar cel puțin acum avem plăcerea de a-i vedea pe aleșii noștri justificându-se în fața monitoarelor. Câr-mâr, n-a fost conjunctura potrivită. Câr-mâr, reformele nu dau rod într-o perioadă atât de scurtă. Câr-mâr, suntem sabotați din toate părțile. Câr-mâr, alegătorul trebuie să ducă schimbarea până la capăt.

„Oho!” zice alegătorul, care nu știa că el „trebuie”. Raționamentul ăsta pervertit îl dă gata pe alegător. I se impută faptul că n-are suficientă răbdare. Dacă așa-i chestia, hai să vedem și de ce? Imediat în cap răsună un clopoțel care-i amintește alegătorului de celelalte schimbări promise – adevărul despre 7 aprilie, dezasamblarea schemelor frauduloase din comerț, reforma organelor de forță… Mda… O fi conjunctura.

Eu am să ies la alegeri. Prietenii știu de ce.

Continuare pe blogul Madrizen... 

sursa: Unimedia

Dilemă presei: a publica știri șocante sau a nu publica sau cum să-ți faci rating pe nenorocirea altora

duminică, 12 iunie 2011

Dilemă presei: a publica știri șocante sau a nu publica sau cum să-ți faci rating pe nenorocirea altora

Dis-de-dimineață fie că incluzi televizorul, fie că deschizi un ziar, sau începi să citești știrile pe Inet, vezi același șablon, urmat practic cu o sfințenie și imitare oarba: primele știri sunt șocante, scandaloase sau apocaliptice. 


Nu de alta, dar mă întreb oare de unde pornește trend-ul astă bolnăvicios al presei de azi de a scoate doar știri monstruoase. Eu personal sunt dezgustată de știri gen cine pe cine a omorât, cum a făcut-o, cine a mai fost violat, noutăți despre certuri și bătăi, accidente, etc.

După ce citești sau vezi asemenea știri, zău că nu ți-a mai ieși din casa, iar ziua începe cu stângul, pentru că realizezi că lumea este crudă, violentă, agresivă, dreptate nu este, vine în curând apocalipsa, criza ne-a lăsat șomeri.

De la un timp încoace, principul ”Good news, no news”, este folosit as zice eu chiar într-un mod abuziv. Dacă stai și te uiți, ponderea știrilor într-adevăr bune, ce poartă un mesaj pozitiv, este tot mai mică.

Mă întreb uneori, chiar nu mai avem nimic frumos, bun, creștinesc să arătam la TV, să scriem în presă? Chiar numai rele se întâmplă pe lumea asta?

De fiecare dată, rămân uimită cu cât patos, se spune la TV că cele mai accesate știri, sunt acelea, în care este redată tragedia, moartea, suferința oamenilor.

Nu știu, cum poți să te lauzi că ți-ai făcut rating pe nenorocirea altora???

Continuare pe VoxRerport.md... 

sursa: Unimedia

Dacă eşti student în Bucureşti şi vrei să mergi gratuit la Chişinău..

vineri, 10 iunie 2011

Dacă eşti student în Bucureşti şi vrei să mergi gratuit la Chişinău..

...pentru a vota în turul II pentru Primarul general al municipiului Chişinău (oraşul Chişinău împreună cu cele 18 suburbii, respectiv Codru, Cricova, Durleşti, Sângera, Vadul lui Vodă, Vatra, Băcioi, Bubuieci, Budeşti, Ciorescu, Cruzeşti, Grătieşti, Stăuceni, Tohatin, Truşeni, Coloniţa, Condriţa, Ghidighici), trimite un mesaj la nicolae_tibrigan@yahoo.com, în care să menţionezi numele, prenumele, nr. telefon şi localitatea de reşedinţă. 


Termenul limită pentru înscrieri este miercuri, 15 iunie, ora 23:59.

Continuare pe blogul lui Tudor Cojocariu...

sursa: Unimedia

Blog: Imposibila misiune a generalului Roibu…

Blog: Imposibila misiune a generalului Roibu…

Deși au trecut deja trei zile, încă nu m-am exprimat pe cauza decesului omului de afaceri Igor Țurcan. Nici n-am considerat de cuviință să fac „vizite” pe tragedia unei familii, fie capul ei implicat în spălare de bani, fie în politică sau în oricare altă ipostază a sa. Ieri însă, în funcția de reporter al portalului la care muncesc, am fost trimis la briefingul (pentru că așa a fost anunțat) de presă al ministrului Afacerilor Interne, Alexei Roibu, organizat pe marginea acestui caz. Astfel, a trebuit să mă documentez, pentru a ști ce să întreb și ce nu… Şi astfel, am intrat în temă. 


Generalul Alexei Roibu a avut ieri o zi grea, fiind pus să anunţe opinia publică despre mersul anchetei în cazul morţii lui Igor Ţurcan. Transpira chiar și atunci cînd citea de pe o foaie chestii despre „reforma Ministerului” care se va produce nu știu cînd și nu știu în cîte etape. Transpira în condițiile în care sala era dotată cu climatizoare și era destul de răcoare. A început să transpire şi mai şi, dar și să se înece de nodurile din gît, atunci cînd jurnaliștii au început să întrebe despre explozia care l-a omorît pe Țurcan.

Nici un răspuns tranșant. Doar „muncim”, „deținem”, „facem”, altceva nimic. La trei întrebări adresate în genere nu a avut un răspuns:

1. Ce dispozitiv anume a explodat?
2. Au fost descoperite schije metalice, așa cum spunea Mihai Godea, în corpul acestuia?
3. Există un cerc de suspecți?

Continuare pe blogul lui Pulbermax...

sursa: Unimedia

Blog: Fuck romanians! Fuck russians!

marți, 7 iunie 2011

Blog: Fuck romanians! Fuck russians!

În țara asta nu se poate să fii apolitic. Nu se poate să nu susții pe nimeni. Nu se poate să nu vrei „cu românii sau cu rușii”. Nu se poate să fii cu românii, că te urăsc rușii. Nu se poate să fii cu rușii, că te blochează pe facebook românii. 


În țara asta nu se poate să fii Dr. Zhivago. Tu TREBUIE să fii cu cei albi sau cu cei roșii. Dacă ești cu unii, ești prost și trădător pentru ceilalți. Dacă ești cu ceilalți, ești prost și trădător pentru primii. Dacă nu ești nici cu unii, nici cu alții, ești prost și trădător pentru toți. Ești cum vor ei, numai nu neutru. Netru? Fuu. Asta nu e cool. Trebuie să fii în rând cu lumea, să buhnești de statuturi și piese patriotice de 3 ori pe an – de ziua unora sau a celorlalți, de alegeri și în fiecare zi.

Continuare pe blogul Cristinei Vicol... 

sursa: Unimedia

Chirtoacă - turul II - misiune imposibilă?

Chirtoacă - turul II - misiune imposibilă?

Foarte interesante reultatele alegerilor - muuuuult este de comentat şi de analizat, dar altă dată. O singură concluzie primară - PCRM are un număr constant de alegători în Chişinău, pot fi învinşi doar cu prezenţa la vot înaltă (peste 60%). 


Urmează turul doi al alegerilor primarului în capitală, Igor Dodon a acumulat aproximativ 169 mii de voturi, Dorin Chirtoacă - 163 mii, au mai rămas prin "paragini" cam 17 mii de voturi. Dintre acestea cam 10 mii se află în "puşculiţa" lui Valentina Buliga şi a lui Mihai Godea. Cam 2500 de voturi sunt ale candidaţilor de "stânga" (de fapt cei care adună votul alegătorilor vorbitori de limbă rusă), acestea pleacă în mod solemn la Dodon. Acei care au votat pentru Godea şi Buliga vor vota în proporţie absolută pentru Chirtoacă.

Acum înţelegem că matematica se va da la cam trei mii de voturi. Eeste evident că nu toţi acei care au votat pentru Godea sau Buliga îşi vor îndrepta voturile către Chirtoacă, cu atât mai puţin către Dodon - vor sta acasă. Aici mult depinde şi de decizia "NOBIL-ă" a "proprietarului" voturilor celor doi :) , depinde de mesajul de mobilizare din partea PD şi a lui Godea.

Totuşi aici trebuie să remarcăm un fenomen pe care încă acum o lună şi jumătate nu îl imagina nimeni - dacă vom compara rezultatele obţinute de candidaţii la fotoliul de primar şi votul pentru consiliul municipal, vom depista că există nu mai puţin de un procent al alegătorilor care au votat pentru PLDM sau PD la consiliu, dar pentru Dodon la funcţia de primar (!!!) - contează totuşi rozoviorul, blogul, off-line-urile, sigla mică colo-n colţ? Eu cred că aici a lucrat mitul profesionistului - pentru foarte puţini (maxim 2%) - dar a făcut diferenţa.

Continuare pe blogul lui Pașa Valeriu... 

sursa: Unimedia

Blog: Suedezii ne-au arătat unde ne este locul

sâmbătă, 4 iunie 2011

Blog: Suedezii ne-au arătat unde ne este locul
Foto: Sandu Grecu blog

Nu vreau să repet celebra replică din filmul Джентльмены удачи, atunci când Evghenii Leonov, ajuns la pușcărie, a ocupat patul unui bandiugan. Probabil toți își amintesc de locul pe care i l-a arătat... Am jucat cu Suedia fără portar! Iar pentru asta scandinavii ne-au arătat și ei unde ne este locul. Cu Namașco și cu Racu, ne-au umplut suedezii sacul. 


Naționala Ligii a II-a și-a dat cu stângu-n dreptul. O echipă depășită de realitate. N-am mai văzut un meci atât de prost în era Balint. Și aici nu vreau să-l critic pe selecționer. Pentru că n-a avut cu cine! Asta e valoarea jucătorilor. Te doare capul!

Ce caută Namașco la națională? O întrebare logică atâta timp cât acest Namașco ne tot îngroapă de la o vreme încoace, iar antrenorii naționalei tot insistă și insistă cu el, de parcă ar fi singurul portar care există în Moldova. La echipa lui de club nu joacă. Oare Dan Petrescu e orb?

Continuare pe blogul lui Sandu Grecu... 

sursa: Unimedia

Blog: Principii, valori, interese naționale, reforme, pantofi

miercuri, 1 iunie 2011

Blog: Principii, valori, interese naționale, reforme, pantofi
Foto: Blog Ciotkos

Am scris anterior despre evoluția prieteniei dintre Lupu și Plahotniuc. Ideea era următoarea: 

Cititorii mei fideli, adică Dima, au cerut continuare graficului. Dar cum am uitat excel-u și mi-am amintit youtube-u, o să înlocuim continuarea cu un spot elocvent: 




Adică acum respectivul trebuie să aibă mare grijă de reforma justiției și să nu admită ca ea să aibă loc înainte de sfârșitul lumii. Apropo, când lichidarea instanțelor economice nu a trecut de parlament – a fost și din cauza că doi deputați de-ai lui Lupu nu au votat. Veșnicul candidat la funcția de președinte, însă, a părut foarte ok cu asta, și s-a supărat doar pe Godea pentru declarații. Probabil i-a trecut deja.

Continuare pe blogul lui Adrian Gavriliță...

sursa: Unimedia

Cum au ajuns liberalii pe creasta valului?

luni, 30 mai 2011

Cum au ajuns liberalii pe creasta valului?
Foto: tudorcojocari.wordpress.com

Creşte PL-ul şi creşte Dorin Chirtoacă, iar pentru 5 iunie se întrevede acelaşi scenariu ca şi-n 2007, când doar liberalul şi comunistul Iordan au dispus de şanse reale pentru câştigarea „trofeului”. Acest fapt vine să confirme spusele primarului liberal, conform căruia lupta pentru locale se duce între comunişti (27%) şi liberali (25%), PLDM-ul şi PD-ul rămânând la mijlocul clasamentului (17 şi 6 la sută).


Iar chestia asta nu se întâmplă pentru că au început moldovenii să mustească de dragoste pentru liberalism, sau pentru că au devenit brusc mai puţin comunişti, ci pentru că în ultima perioadă (încă dinaintea campaniei) imaginea partidului a fost „îmbrăţişată” de către primarul Chirtoacă. Cu riscul de a trage concluzii pripite, putem afirma că vocile care spuneau în toamna trecută că dispariţia lui Chirtoacă de pe lista pentru parlamentare, precum şi din prim-planul public al partidului n-a fost de bun augur, grăiau purul adevăr. N-aş vrea să desconsider meritul lui Mihai Ghimpu, al cărui rol este şi va fi unul vital, fie în calitate de manager, fie de nucleu dur al formaţiunii, doar că la nivel de reprezentare, locul de front-man este bine să rămână ocupat de Chirtoacă.

Ar mai fi o serie de motive care au determinat ascensiunea liberalilor. Unul dintre ele ţine de faptul că, spre deosebire de reuşitele deputaţilor sau ale miniştrilor, cele ale unui primar şi ale unei administraţii AIE, se văd mult mai bine şi sunt cu mult mai apropiate de oameni. Să luăm fie şi un singur exemplu, pe cel al unei tinere mame, chişinăuience.

Continuare pe blogul lui Tudor Cojocariu... 

sursa: Unimedia