Am încredere în Japonia, chiar după 11 martie 2011

luni, 21 martie 2011

Foto: dindilina.wordpress.com

De 10 zile lumea parcă s-a întors cu fundul în sus. Pământul și apele s-au supărat. Mama-natură se răzbună pe omenire. E groaznic ce se întâmplă. De când s-a abătut nenorocirea peste Japonia, parcă a venit începutul sfârșitului. Cutremur, tsunami și, de parcă asta nu ar fi de ajuns acum avem și pericol nuclear mondial. Și toate în același loc. Oare Dragonul lui Haruki Murakami și-a îndeplinit misiunea?

 Cu toate acestea, timp de aceste 10 zile nu am văzut popor mai unit, mai rezistent, mai puternic și mai calm. Calm spune pentru că în fața unei catastrofe ca cea întâmplată în Fukushima – nu cred că există vreun popor care ar putea gândi la rece cum o fac ei. În timp ce ziarele, canalele de televiziune, orice sursă de informare bubuie că s-ar fi întâmplat sfârșitul lumii, apocalipsa cum am citit undeva pe net, aici lumea luptă din toate puterile să-și revină. Și nu prea vezi pe fețile oamenilor disperare. Îngrijorare, compasiune, dorință de a ajuta, și multă multă dăruință și înțelegere. E uimitor cum acești oameni sunt educați, crescuți. De parcă sunt antrenați din fașă să poată face față asemenilor situații.

Și tind să cred că, precum a fost Hiroshima și Nagasaki, precum a fost pentru ei al doilea război mondial, Japonia a reușit nu o dată să reînvie din cenușă precum Pasărea Phoenix. Tocmai de aceea cred în oamenii de aici, tocmai de aceea am încredere în ei. Tocmai de aceea încă mă aflu aici și nu-s acasă, cum au făcut mulți străini, plecând departe cu primul avion găsit. Pentru că nu cred că acest guvern chiar riscă atât de mult populația sa ascunzând adevărul cum speculează presa. Nu cred și basta.

Continuare pe blogul Dindilinei... 

sursa: Unimedia