Ipocrizia Chişinăului şi impertinenţa Moscovei

marți, 14 iunie 2011

Vâlva produsă de incidentul diplomatic în care ambasadorul rus, Valeri Kuzimin, l-a prezentat pe unul din “agenţii” regimului de la Tiraspol drept şef al diplomaţiei autoproclamatei “republici moldoveneşti nistrene”, arată slăbiciunile cronice ale Chişinăului. Nu este pentru prima dată când autorităţile ruse îşi rezervă dreptul să poarte negocieri cu exponenţii Tiraspolului fără acordul sau cel puţin informarea prealabilă a puterii oficiale de la Chişinău.

Pe timpul comuniştilor şi după instituirea actualei coaliţii liberal-democrate, Smirnov, Iastrebceak şi alte feţe odioase din stânga Nistrului au făcut naveta Tiraspol-Moscova, fiind invitaţi şi abordaţi doar în calitate de reprezentanţi ai unui stat independent, aparte de R.Moldova. De fapt, politica Moscovei faţă de regiunea transnistreană corespunde întocmai gestului lui Kuzimin, şi se rezumă la o recunoaştere parţială şi nedeclarată a Tiraspolului. Această conduită a Rusiei este cunoscută atât la Chişinău, cât şi la Bruxelles sau Washington, dar nimeni niciodată nu a îndrăznit să ceară socoteală Moscovei. Cu atât mai mult acum, când şi europenii şi americanii au nevoie de Rusia, puţini vor încuraja Chişinăul să ia măsuri şi să cheme diplomatul rus la respect.

Acest episod poate fi adăugat la “reţinerile diplomatice” pe care Occidentul trebuie să le facă pentru a relaţiona liniştit cu Rusia, care a prins cu piciorul drept actuala conjunctură geopolitică regională şi internaţională (pe marginea votului în Consiliul Permanent de Securitate al ONU privind sancţiunarea Siriei; embargoul la legume aplicat de Rusia faţă de producătorii europeni din cauza bacteriei E.coli; reluarea negocierilor oficiale în formatul “5+2″ etc.). Însă nimeni nu poate şti cât va dura noua perioada de “impertinenţă” rusească şi de ce R. Moldova trebuie să fie parte a unei asemenea scheme de cedări necondiţionate?

Continuare pe blogul lui Dionis Cenușă... 

sursa: Unimedia