Locul 13 pentru PLDM – Noroc sau Ghinion?

marți, 12 octombrie 2010

Foto: stainlesssteelletters.co.uk

O situaţie dilematică foarte delicată în care s-a pomenit accidental PLDM. Pentru prima dată în istoria alegerilor parlamentare din R. Moldova, un partid politic puternic se lansează în campanie de pe poziţia a 13-a. Unii ar putea să nu dea importanţă acestui aspect , la prima vedere derizoriu şi caraghios. Dar cine cunoaşte profilul populaţiei din R. Moldova va da crezare faptului că raţiunea şi tradiţiile patriarhale sunt încă profund înrădăcinate în conştientul colectiv şi individual al alegătorilor, cel puţin al celor din regiune. Privind retrospectiv la locurile ocupate de partide/candidaţi la scrutinele anterioare vom observa cu stupefacţie că acei concurenţi electorali care au ocupat poziţia a 13-a au adunat întotdeauna până la 2% din voturile alegătorilor.

În 2001 şi 2005, fiind pe poziţia 13, Partidul Ţărănesc Creştin Democrat din Moldova a obţinut 1,74% şi respectiv 1,37%, iar Ştefan Urîtu a acumalat la alegerile din 5 aprilie 2010. Cu siguranţă, PLDM este incomparabil mai puternic, fiind creditat cu încredere în ţară şi peste hotare. Pe lângă aceasta, PLDM este un partid al puterii, care timp de un an a reuşit să se infiltreze în structurile de la toate nivelurile, de la Aparatul Guvernului şi terminând cu Consiliul Municipal Chişinău şi consiliile raionale. Avantajat cu accesul la resursele administrative şi respectiv cu atenţia din partea mass-media, Filat şi PLDM îşi pot garanta un parcurs electoral oarecum facil, indiferent de cifra “13″ pe care o vor purta până la 28 noiembrie şi inclusiv în ziua alegerilor.

Totuşi, sondajele nu minţesc, iar acestea arată diminuarea procentului de susţinători pentru partidele din actuala guvernare şi o stabilitatea de invidiat în favoarea comuniştilor. Cifra indecişilor este groasă, iar mulţi din cei “decişi”, inconştient pot alege cu totul alt partid decât cel care îl sună sau îi bate la uşă zi de zi. Varietatea “epicentrelor” ce pot provoca alterarea opţiunii electorale a votanţilor este destul de extinsă, manifestându-se de la îndoiala firească înainte de bifarea canditatului electoral preferat şi până la inducţiile sofisticate şi mecanice operate de aşa partide ca PCRM, prin intermediul unor campanii de propagandă grele şi prolifice, aflate în vogă inclusiv datorită stării deprimate şi dezorientate a populaţiei.

Citeşte în continuare pe blogul lui Denis Cenuşa

sursa: Unimedia