Pasat instigă populaţia împotriva Alianţei pentru Integrare Europeană

luni, 12 iulie 2010

Foto: Blogul lui Denis Cenușă

Noul lider al Partidului Umanist din Moldova, fostul “stăpân” al Serviciului de Informare şi Securitate (SIS) şi “ex-disident politic” pe timpul guvernării comuniste îşi extinde câmpul de interacţiune cu spaţiul politic şi public, altul decât cel religios. Pasat vrea să fie mai mult decât “apărător” al intereselor credincioşilor din Moldova, cu implicarea “întâmplătoare” a Mitropoliei Moldovei (controlate şi dirijate deschis de la Moscova). Eclipsat de Filat în subiectul privind “introducerea studierii religiei în şcoli”, Pasat face o nouă încercare de a se impune pe scena politică aglomerată din R. Moldova.

Ţinta lui este decretul preşedintelui interimar privind “Ziua ocupaţiei sovietice”, care după el este originea “relelor” din ţară. Din motivul acestui decret s-ar fi scumpit gazul natural livrat de Rusia şi ar fi restricţionat exportul de vin moldovenesc pe piaţa rusă. Înfiinţarea “sărbătorii” a atras critica din partea deputaţilor ruşi şi cei ucraineni. Potrivit dubiosului politician, “decretul lui Ghimpu” cauzează zădărnicirea reluării negocierilor în formatul “5+2″ (Chişinău, Tiraspol, Rusia, Ucraina şi OSCE, iar UE şi SUA în calitate de observatori) privind soluţionarea conflictului transnistrean. Mai mult, Pasat prezice şi eventualitatea introducerii “vizelor” de călătorie în Federaţia Rusă pentru cetăţenii moldoveni, din acelaşi motiv.

Spre necazul “umanistului” Pasat, argumentele invocate de el pot fi anulate prin următoarele contr-argumente:

•    Preţurile şi evoluţia lor la gazele naturale ruseşti au fost stabilite încă în 2006, pe când atribuţiile de prim-ministru erau exercitate de comunista Zinaida Greceanîi. Renegocierea ulterioară a prevederilor contractuale va avea o esenţă combinată din raţiune economică şi cedări politice. Chiar dacă şi va fi amprentată politic, acordul pentru achiziţionarea “combustibilului albastru” va necesita mult mai mult decât abrogarea decretului despre “ocupaţia sovietică”. Experienţa ucraineană arată expres că pentru 30% de reduceri la gazul rusesc a fost extinsă cu 25 de ani staţionarea flotei maritime ruse în Crimeea (concomitent cu extinderea altor acorduri care reglementează activitatea bazei militare, a militarilor ruşi etc.). De aceea, cât de neplăcută nu ar fi “Ziua decretată de Ghimpu” pentru Moscova, în tratativele pe marginea hidrocarburilor, “subiectele de târguială” dintre monopolistul rus de stat “GAZPROM” şi Guvernul Moldovei, pe lângă bani, se pot concentra pe “dosarul transnistrean”, statutul de neutralitatea al RM, relaţiile cu NATO etc. “Ziua ocupaţiei sovietice” sau alte “manifestări simbolice” incomode pentru Kremlin pot rămâne în vigoare şi după plecarea lui Ghimpu. Aceasta o dovedeşte şi situaţia din Ucraina, unde nici alegerea pro-rusului Ianukovici nu a deschis calea abrogării decretului ex-preşedintelui Iuşcenko, care prevede ca “naţionalistul ucrainean”, Stepan Bandera, să fie decorat cu titlul de “erou naţional”, deşi Moscova îl consideră criminal de război şi “colaborator” al naziştilor. Сhiar dacă Ianukovici a dezminţit existenţa “Holodomorului”, la fel denunţat de Moscova, preşedintele ucrainean nu a reuşit să desfiinţeze această “zi comemorativă”, datorită rezistenţei politice şi civile substanţiale (inclusiv a diasporelor ucrainene din afara spaţiului CSI, în special din Canada şi SUA).
•    Restricţiile impuse de autorităţile ruse la producţia vinicolă din Moldova este “un gest conjunctural” şi mai puţin o reacţie raportată strict la “decretul lui Ghimpu”. Orice corelaţie în acest sens au fost dezaprobată de şeful “Rospotrebnozorului”, Onişcenko, care s-a referit la “obiecţii de lungă durată” faţă de vinul din Moldova. Desigur, sinceritatea oficialului rus trezeşte suspiciuni, însă din punct de vedere politic, poziţia dată exprima separaţia clară dintre “decretul lui Ghimpu” şi vinul “(ne)calitativ” de origine moldovenească. Legătură dintre “vin” şi “decret” este mai plauzibilă în cazul primarului Moscovei, subordonat lui Putin, care a chemat consumatorii ruşi să boicoteze produsele fabricate în Moldova, vizând în primul rând – vinul moldovenesc, care cu paşi timizi a început să revină pe piaţa din Rusia, după embargoul din 2006. Ca şi în cazul “costurile la hidrocarburi”, Valeriu Pasat încearcă zădarnic să conecteze inconsistent şi eronat anumite “efecte” de “cauze” totalmente distincte.

•    Atitudinea critică din partea unor forţe politice din Rusia şi Ucraina nu este o noutate şi nici un argument convingător, cel puţin pentru că puterea centrală din cele două ţări reacţionează de asemenea exagerat de dureros şi intolerant faţă de poziţiile politice, istorice sau civile incomode susţinute de cetăţenii lor, partidele de opoziţie sau societăţile civile proprii.

•    Blocarea activităţii formatului de negocieri nu are nicio legătură reală cu “decretul lui Ghimpu”, deoarece Tiraspolul se frustrează la orice manifestare de suveranitate a Chişinăului faţă de Rusia, fie în alegerea partenerilor externi (România, UE, NATO, SUA) sau în selectare orientării geopolitice (integrarea în spaţiul european, însoţită de condamnarea trecutului şi moştenirii sovietice etc.). Mai mult decât atât, şi Moscova şi subordonabilă ei administraţie de la Tiraspol amână relansarea adecvată a formatului de negocieri sub motivul nesustenabilităţii şi multiplelor “handicapuri politice” ale puterii de la Chişinău, referindu-se la procesul nefinalizat de constituire a puterii după alegerile din 2009. Oficialii ruşi exprimă până acum o incertitudine în legătură cu aceea, cine este “negociatorul real” din partea RM – preşedintele interimar, primul-ministru sau delegaţi ai legislativului. Prin urmare, şi aici, ex-şeful SIS a greşit, deoarece nimeni nu a imputat “frânarea” procesului de resuscitare a negocierilor cu aşa-numitul “decret “Ghimpos”". Unicul lucru specificat de diplomaţia rusă este că “spiritul” decretului poate să îngreuneze consolidarea încrederii între maluri, ceea ce diferă radical de reluarea negocierilor în formatul “5+2″.

•    Cel mai sensibil subiect după “exportul de vinuri”, abordat de Pasat, este accesul neîngrădit al moldovenilor pe piaţa muncii din Rusia. Explicaţia “fostului (posibil şi prezentului) agent secret” poate fi caracterizată şi ca o “intimidare” latentă a populaţiei din ţară, dar şi de înfricoşare a cetăţenilor moldoveni angajaţi la muncă în Rusia, în ajunul referendumului şi a alegerilor anticipate. “Semnalul electoral” transmis de Pasat are însă puţine lucruri în comun cu situaţia reală. Or, din contra, premierul moldovean a obţinut extinderea termenului de înregistrare a moldovenilor în Rusia. Totodată, introducerea eventuală a “vizelor” pentru moldoveni ar contravine principiilor de libera circulaţie de care beneficiază statele din cadrul CSI şi ar ridica întrebarea privind raţionalitatea statului de membru al acestei organizaţii regionale (mai ales după precedentul cu Georgia).

Probabil, contrar aşteptărilor sale, Pasat consolidează imaginea coaliţiei liberal-democrate în ochii electoratului acesteia, impunându-se mai degrabă în rândul “adepţilor” comuniştilor. Cu toate acestea, spre deosebire de PCRM, Pasat şi partidul lui sunt mai degrabă “intruşi” plictisitori şi puţin credibili pentru moldovenii cu viziuni de stânga sau pro-ruşi, decât actori “adorabili”, fapt ce îl distanţează de la procesele politice reale din prezent, dar şi din viitor.

sursa: Unimedia