ANALIZĂ. Victoria lui Komorowski în Polonia, bucuria UE

marți, 6 iulie 2010

Foto: www.bronislawkomorowski.pl

Bronislaw Komorowski l-a înfrânt pe Jaroslaw Kaczynski în turul secund al scrutinului prezidenţial. Schimbarea de paradigmă prezidenţială ar putea face Polonia mai pe placul Bruxelles-ului.

Obţinând 53,01% din voturi, Bronislaw Komorowski, cel care asigură interimatul prezidenţial de la moartea tragică a lui Lech Kaczynski, a devenit titularul postului de preşedinte al Poloniei. Acesta l-a devansat cu aproximativ 6 procente pe contracandidatul său din turul secund al scrutinului, Jaroslaw Kaczynski, geamănul preşedintelui defunct. Luni, ziua numărătorii finale a voturilor a fost una în care candidaţii şi-au ros unghiile din cauza turnurilor de situaţie. Komorowski a câştigat primul tur, dar sondajele ulterioare îl dădeau favorit pe Kaczynski. Primele faze ale numărătorii îl dădeau drept câştigător pe liberal, dar luni dimineaţă, pentru câteva ore, conservatorul s-a aflat în faţă în cursa pentru a deveni al cincilea preşedinte al Poloniei postcomuniste.

Victoria lui Komorowski reprezintă triumful electoral al populaţiei tinere şi urbane în faţa mediului rural şi catolic al Poloniei. Cu alte cuvinte, conservatorismul a pierdut în faţa liberalismului. Dacă noul preşedinte are susţinerea majorităţii polonezilor nu e foarte clar, în condiţiile în care doar 55% dintre cetăţenii cu drept de vot s-au prezentat duminică la urne. Dar, cu siguranţă, Uniunea Europeană se bucură, pentru că triumful liberalului sporeşte acreditarea Poloniei în relaţia nu foarte bună cu Bruxelles-ul pe care a lăsat-o moştenire Kaczynski.

“Candidatul de vis al UE câştigă alegerile poloneze”. Astfel titrează EUobserver ştirea victoriei lui Komorowski, iar acest titlu exprimă pe deplin bucuria Bruxelles-ului că a scăpat de ghimpele euroscepticismului tandemului de fraţi Kaczynski.

Lech Kaczynski a ameninţat că-şi va folosi sau a folosit dreptul de veto în repetate rânduri, nu doar împotriva unor reforme progresiste ale premierului Donald Tusk ci şi în cazul unor proiecte europene. De exemplu, în noiembrie 2006, preşedintele polonez a invocat veto-ul împotriva începerii tratativelor de parteneriat între UE şi Rusia. De asemenea, conform cu ideologia sa conservatoare, acesta s-a opus, şi tot cu veto, unei rezoluţii europene pentru stabilirea unei zile anti pedeapsa capitală în UE. Din contră, Kaczynski pleda pentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Mai mult, din pricina opoziţiei preşedintelui, Polonia a fost ultima ţară UE care a ratificat tratatul de la Lisabona menit să extindă puterile instituţiilor comunitare.

Spre deosebire de predecesorul său, Komorowski reprezintă clasa tânără şi urbană din nordul şi vestul Poloniei, adică populaţia care a prosperat în ultimii 20 de ani şi care crede mai mult în viitorul european al ţării, în liberalizarea economiei şi în reconcilierea cu “duşmanii” istorici, Rusia şi Germania. În 2009, Komorowski a vizitat România, ocazie cu care a acordat un interviu ziarului Cotidianul, în care a vorbit despre întoarcerea acasă a “instalatorilor”, despre criză şi despre relaţia Poloniei cu SUA, UE şi Rusia. Poziţia sa proeuropeană reiese foarte clar din modul în care contrazice ipoteza că Polonia ar fi foarte eurosceptică: “E foarte puţin euroscepticism în Polonia. Până şi partidele conservatoare, de dreapta, şi-au schimbat într-o mare măsură optica şi vorbesc de beneficiile Uniunii Europene, chiar dacă păstrează anumite rezerve.”

Noul preşedinte a declarat în campanie că va sprijini politicile fostului său şef de partid, Donald Tusk, menite să reducă deficitul bugetar al Poloniei sub 3%, să accelereze procesul de privatizare şi să orienteze Polonia spre adoptarea monedei euro cât mai curând. De asemenea, politicianul susţine politica externă a guvernului care urmăreşte, printre altele, retragerea trupelor polone din Afganistan, ale căror efective le-a tot majorat predecesorul său. Potrivirea de opinii dintre Komorowski şi Tusk ar putea pune capăt contrelor adesea ridicole dintre preşedinte şi premier de pe vremea lui Kaczynski.

Komorowski, acum în vârstă de 58 de ani are un dosar politic şi academic solid şi pedigree social. Fiu de conte, noul preşedinte al Poloniei are pregătire de istoric şi trecut de dizident anticomunist încarcerat. Cariera sa politică include funcţia de ministrul al Apărării şi Securităţii Naţionale pe care a ocupat-o între 2000 şi 2001 în guvernul Jerzy Buzek, cea de vicepreşedinte al Sejm-ului, camera inferioară a Parlamentului de la Varşovia, iar din 2007, cea de preşedinte al Sejm-ului, poziţie care l-a propulsat în funcţia de interimar prezidenţial după moartea lui Lech Kaczynski. În plus, este şi vicepreşedintele partidului conservator de centru-dreapta Platforma Civică, înfiinţat în 2001 de actualul şef al guvernului polonez, Donald Tusk.

Alegerile prezidenţiale din Polonia ar fi urmat iniţial să aibă loc în toamna acestui an, dar au fost convocate mai devreme după moartea fostului preşedinte Lech Kaczynski, la 10 aprilie, într-un accident aviatic produs în Rusia.

sursa: Unimedia