marți, 15 martie 2011
Foto: cojocari.ro
|
Când vine tsunami-ul, iar pământul îţi fuge de sub picioare, la propriu, mai stai la zebră să aştepţi culoarea verde a semaforului? Nu, sigur că nu. Ei bine, mă uitam la imaginile cu adevărat apocaliptice din Japonia şi am văzut că cetăţenii acelei ţări chiar făceau asta. Am zis doar, oau! Greu de înţeles cum cineva poate sta “relaxat” în condiţii atât de vitregi. Oau.
Am văzut şi câteva interviuri cu japonezi stabiliţi în România. Au rude, prieteni, rămaşi în ţara soarelui răsare, dar vorbesc despre evenimentele de acolo de parcă tragedia ar fi o parte firească a lucrurilor. Oau. Cum poţi să priveşti cu ochii ăia oblici imagini terifiante şi nici un muşchi să nu ţi se mişte pe faţă, nicio lacrimă să nu ţi se rostogolească pe obraji? Oau.
Organizaţi ca o armată bine pregătită. Pătrunşi de un fel de simţ miraculos al supravieţuirii. Calculaţi ca nişte roboţei ce fac un milion de calcule într-o sutime de milisecundă. Aşa mi s-au părut japonezii. Oau. De fapt, cred că doar aşa puteau rezista, doar aşa pot trece peste urgie. Să fie organizaţi este singura şansă să scape şi se folosesc de ea la maximum.
Continuare pe blogul lui Vitalie Cojocari...
0 Comments:
Post a Comment