luni, 7 martie 2011
Foto: cenusadi.wordpress.com
|
Abilitatea partidelor de a face “show-uri” politice poate deveni principiul esenţial la formarea popularităţii, în situaţia în care alte criterii contează mai puţin pentru publicul obsedat de televiziune, reţele de socializare sau radiou.
De prestaţia regizorilor şi actorilor politici depinde şi modul cum partidele sunt percepute de către opinia publică, conectată preponderent la realităţile televizate decât la cele cotidiene, palbabile, dar complicate şi neatrăgătoare. Aşadar, aflarea în posesia unui instrument mediatic reprezintă avantajul politicienilor dezvăţaţi să comunice cu alegătorii din teritoriu, cu excepţia istovitoarelor campanii electorale. Anume din aceste considerente, jurnaliştii, “vedetele” TV şi/sau proprietarii televiziunilor pot fi găsiţi uşor în listele formaţiunilor politice aflate la putere sau în opoziţie.
Concentraţi pe eficienţă, economisire de finanţe şi operativitate, politicienii sunt predispuşi să dialogheze cu publicul exclusiv prin ecranele televizoarelor. Iar plimbările pe la TV au devenit pentru politicienii “trudiţi” o practică mai uzuală decât deplasările în teritoriu la populaţia derutată şi mai degrabă neprietenoasă.
De fapt, asistăm la o realitate asimetrică. Or, politicienii deţinători ai puterii vin la televiziuni promovând reforme dureroase anti-populare sub umbrela integrării europene, iar cetăţeanul de rând blamează politicul în faţa televizorului, simţindu-se incapabil să-i schimbe comportamentul interlocutorului surd.
Continuare pe blogul lui Dionis Cenușă...
0 Comments:
Post a Comment