miercuri, 22 iunie 2011
|
Ce-ar fi să-ți strecor o mită în timp ce citești acest articol? Procedăm în felul următor: tu te prefaci că ești captivat de lectură, iar eu între timp îți bag 10 lei în buzunar. Pe furiș, ca să nu observe nimeni. Satisfăcut? Oripilat?
Dacă ești satisfăcut probabil că e mai bine să punem punct aici. Nu are rost să continuăm. Am făcut tranzacția cea mai frecvent întâlnită în Republica Moldova. Avem mâini dibace. Nu ne prinde CCCEC sau câte C-uri o fi având ei în prezent. În fine, știi tu, instituția care se ocupă de extirparea mitei. Ei au mâini lungi. Dar să ai mâini dibace e mai eficient decât să le ai lungi.
Dacă ești oripilat însă, hai să înțelegem de ce. Căci corupţia e naiba cu mai multe capete.
Primul cap te papă în felul următor. Există foarte multe reguli pentru derularea afacerilor. Există cozi, există certificate, există cerinţe stricte. În paralel există şi o cale uşoară. Dacă abordezi persoana potrivită în formatul potrivit, lucrurile pot să se rezolve foarte simplu. Mita funcţionează ca şi ghişeul unic. Te-ai pus în contact cu persoana respectivă, persoana respectivă ia receptorul în mână şi în 24 de ore ai toate portiţele deschise vraişte. Să nu ne imaginăm că mediul de afaceri îşi frământă conştiinţa cu probleme de ordin etic. Dacă aceasta e calea, aceasta să fie. Businessul fermentează şi în condiţii de corupţie. Cei care suferă ponoasele sunt consumatorii. Volens-nolens oamenii simpli sunt sponsorii neoficiali ai acestui sistem. Ca minimum, preţul mitei se reflectă în preţul produsului livrat pe piaţă. Ca maximum, preţul produsului livrat pe piaţă e dublu, fiindcă mita constrânge competiţia. Mita e cheia de la portiţă, dar e o cheie la care nu are acces fiştecare. Respectiv, avem ceea ce avem: o gaşcă de firme cu krîşă.
Continuare pe blogul lui Madrizen...
0 Comments:
Post a Comment