marți, 2 noiembrie 2010
Foto: roncea.wordpress.com
|
Principalul motiv de stagnare periodică a procesului de negocieri, care s-au întrerupt în februarie 2006 sunt ambiţii mari de ambele părţi, scrie editorialistul RIA Novosti, Dmitri Babici.
Temerile transnistrenilor din anii 1990-1992 că Republica Moldova se va uni România nu s-au adeverit: conducerea Republicii Moldova este prea ambiţioasă să renunţe voluntar la putere, în favoarea statului vecin. Ambiţiile acestora nu le permit să recunoască independența Transnistriei. În rezultat s-a ajuns în impas.
Al doilea motiv de stagnare a procesului de negocieri, potrivit lui Babici, este viziunea alb-negru de soluţionare a problemei transnistrene a unor participanţi. UE, SUA şi conducerea OSCE nu fac secret din atitudinea lor negativă faţă de regimul transnistrean, şi atitudinea suspectă faţă de Rusia. Anume din aceste considerente s-a renunțat în 2002, la "planul Kozak".
”Cu siguranță, formațiunea statală creată de Igor Smirnov şi susţinătorii săi pe malul stâng poate fi cu greu numit un paradis. Populaţia, de 521 de mii de persoane, este în continuă scădere. Cel mai trist lucru este că cele mai apte persoane pentru muncă pleacă din țară să lucreze în Rusia şi UE. Într-o regiune ne recunoscută de nici o ţară este dificil să construiești o democraţie și o economie funcțională și transparentă”, constată jurnalistul rus.
În final, Babici se întreabă: ”Stereotipul creat de mass-media occidentale despre Transnistria precum că această regiune este un "centru de contrabandă şi economie tenebră" ar avea dreptul la existență, dacă ar urma și o explicaţie: cum altfel poţi supravieţui în ţară scoasă în afara legii?
0 Comments:
Post a Comment