Să ne cunoaştem trădătorii

luni, 11 aprilie 2011

Foto: cojocari.ro

Am stat o jumătate de oră din acest weekend urmărind o parte a unei emisiuni dedicate Republicii Moldova. Show-ul a fost difuzat la Realitatea şi clona ei din Chişinău. M-a interesat prea puţin tema, evenimentele din 7 aprilie 2009 şi reformele de după, de fapt lipsa reformelor. Aţi avut vreodată impresia că după ce aţi auzit vorbindu-se mult, foarte mult despre ceva, acel ceva şi-a pierdut din însemnătate? Excesul detaliilor, de multe ori irelevante, încurcă. 

În schimb, m-au surprins invitaţii ori, mai bine zis, un invitat: academicianul Gheorghe Duca. Nu vă ascund, nutresc puţine sentimente de admiraţie pentru domnia sa. Asta după ce s-a încadrat ca o rotiţă perfectă în mecanismul de propagandă a comuniştilor. De ce propagandă? La un moment dat, comuniştii au început să arunce praf în ochii moldovenilor, europenilor, ruşilor, românilor. Păreau să înceapă un proces de modernizare şi aveau nevoie de intelectuali, cântăreţi, scriitori, jurnalişti care să le spele imaginea de degeneraţi ai istoriei. Unul dintre spălători, domnul academician. Dânsul s-a bucurat de onoruri, de bani, vizibilitate şi tot ce înseamnă să fii partener al unor politicieni care deţin puterea absolută într-o ţară. Da, n-a fost singurul. Apropo, în platourile celor două televiziuni mai existau astfel de personaje. S-au căit destul de repede, aşa că nu merită să le facem un rechizitoriu amănunţit.

Să trecem la domnul academician, cel care legitima enormităţile comuniştilor. Oare cum poate să se privească în oglindă, să-şi aranjeze părul, iar apoi să vină la astfel de emisiuni sterile, de unde ne vorbeşte despre liberalism, democraţie şi valori europene? Probabil, trecutul foarte comunist şi sovietic îl ajută. În fine. Pe vremea când comuniştii tăiau şi spânzurau în Moldova, intelectualii, jurnaliştii, oamenii de afaceri se împărţeau în două categorii: care trădau şi care rezistau...

Continuare pe blogul lui Vitalie Cojocaru... 

sursa: Unimedia