Vom avea parte doar de o toamnă fierbinte, sau de un "octombrie roşu"?

luni, 13 septembrie 2010

Foto: http://mariobalint.blogspot.com/

Referendumul pentru alegerea preşedintelui Moldovei prin vot direct a fost un eşec! De fapt, o sumă de ratări ale Alianţei pentru Integrare Europeană, în general, şi ale unor lideri din politica de dreapta de pe malurile Bîcului. Paradoxal, invalidarea referendumului prin rata scăzută de participare la vot, 29%, pare să fie pe placul Moscovei, dar şi al Bucureştiului. Să mă explic.

1) Şansa de a organiza un referendum cu reale şanse de reuşită s-a spulberat în ziua în care premierul Vladimir Filat a declarat, foarte sigur de sondaje, că AIE NU va avea un staff comun de campanie pentru referendum. De parcă viziunile tehnice ale liberal-democraţilor s-ar fi lovit contondent de cele ale democraţilor lui Marian Lupu, sau ale liberalilor lui Ghimpu. Rezultatul acestei decizii s-a văzut cu ochiul liber: o campanie dezlînată, confuză, bruiată de orgolii personale şi vanităţi. Aş putea bănui, chiar, că a fost o înfruntare între consilieri: Nicu Popescu - care a părăsit Bruxell-ul pentru a încerca să asezoneze imaginea Putiniană a lui Filat cu discursul pro-european -, Dan Dungaciu - care a adus discursul pro-euro-atlantic unui preşedinte ancorat demn în memoria tragediei unui popor - şi Cosmin Guşă - cel care a aplicat marketingul politic socialiştilor reformaţi ai lui Marian Lupu. Din toată această înfruntare intestină a fost uitat scopul iniţial al AIE: lupta împotriva PCRM! Considerat mort înainte de vreme, Partidul Comuniştilor a scos în stradă, pe 9 mai, amintiţi-vă!, 30.000 de oameni! Iar tripleta Voronin - Muntean - Dodon, atent dirijată de Tkaciuk şi Reidman au avut o eficienţă deosebită, amplificată tocmai de bîlbîielile Alianţei. Evident, întrebarea de vierme, repetată mai direct, sau pe la colţuri în ultimele luni, este dacă există un pact real între Filat şi Voronin? Filat îşi doreşte prea mult puterea, în orice condiţii, pentru a exclude un astfel de troc, iar Voronin este mult prea inteligent să nu speculeze dorinţa de mărire a fostului contrabandist de ţigări! Cel puţin, rezultatele referendumului mă duc cu gîndul acolo! În acest context, devine probabilă revenirea la putere a Partidului Comuniştilor, chiar şi în această formulă, fără aportul de imagine a lui Andrei Stratan, despre venirea căruia în calitate de lider reformator al PCRM s-a vorbit intens în perioada în care liderii Alianţei încercau să scoată PCRM din istorie prin interzicerea denumirii şi a simbolurilor acestuia, gesturi care au mai recuperat cîteva procente pierdute de comuniştii moldoveni.

2) Eşecul validării referendumului din 5 septembrie reprezintă şi eşecul personal al unor politicieni-locomotivă, precum Vlad Filat sau Marian Lupu. Ambii au nutrit speranţa ca referendumul din 5 să le netezească drumul spre funcţia de preşedinte al ţării. Marian Lupu, comunistul reformator, părea preşedintele perfect şi unic al Alianţei pentru Integrare Europeană. Boicotarea votului din Parlament, de către PCRM, l-au scos din cărţi pe "băiatul ăsta de doi metri care se luptă pentru funcţia de preşedinte. Mi-i jale de doamne fereşte de el. Oi, oi, oi...", ca să-l citez pe preşedintele comunist, trădat, Vladimir Voronin! Acum, pare tot mai aproape perspectiva intrării în partid, pe o funcţie importantă, a magnatului Vladimir Plahotniuc, despre care se zvonea că ar prelua preşedinţia PD în cazul în care Marian Lupu ar fi ajuns preşedinte. Chiar şi aşa, un viitor pol de stînga modern, construit în jurul lui Plahotniuc şi Şelin, poate chiar cu aportul umaniştilor bisericoşi ai lui Pasat, nu este imposibil, chiar dacă Lupu devine "un proiect politic" expirat! Cel de-al doilea mare perdant este Vladimir Filat, învins, în primul rînd, de propria aroganţă! Deşi a făcut eforturi vizibile de a fi popular şi "băiat de gaşcă", premierul moldovean nu şi-a putut ascunde pornirile sale spre autoritarism. De la admiraţia faţă de Putin, eforturile disperate ale consilierilor săi de a obţine o întrevedere faţă în faţă cu puternicul premier rus, la subordonarea prin forţă a diviziei de interceptare-ascultare a SIS, contrar legilor, sau declaraţiile oficiale referitoare la viziunea sa asupra conducerii statului, republică prezidenţială în care preşedintele să deşină şi funcţia de premier, totul a demonstrat că Filat s-a folosit doar de AIE ca de o trambulină pentru propria carieră politică, evident fulminantă, "un proiect politic cîştigător" pentru strategii "micii table de şah" care este Republica Moldova. Că doar nu şi-a imaginat cineva că un politician de umplutură se trezeşte că vrea să facă un partid, peste noapte, cu care să şi cîştige alegerile şi să devină premier fără "voie" de la "cineva"! Altfel, să nu credeţi că ambasadorii SUA şi Rusiei ar fi mizat şi chiar supra-licitat, uneori, la limita diplomaţiei, relaţia cu cei doi lideri pomeniţi la acest paragraf! În cazul victoriei politice al unuia, sau altuia, statalitatea Republicii Moldova şi neutralitatea acesteia nu s-ar mai fi pus în discuţie, iar orientarea spre CSI ar fi fost la fel de puternică precum declaraţiile referitoare la integrarea europeană.

3) Deşi cu o tristeţe vădită pe chip, marele cîştigător al eşecului din 5 septembrie este actualul preşedinte al Moldovei, Mihai Ghimpu! Domnia Sa va conduce în continuare, cel puţin pînă la sfîrşitul acestui an, Republica Moldova, devenind interlocutorul cheie în relaţiile dintre UE şi SUA cu micuţul stat din Estul României, iar primirea de către preşedintele Obama i-ar conferi statutul şi anvergura necesare unui mare lider local. Şi ar fi şi un succes al consilierilor şi diplomaţiei moldovene (în opoziţie totală cu omologii români care nu i-au putut aranja lui Băsescu o excursie similară!)! Mihai Ghimpu este un mare şi declarat pro-român, dar şi pro-european, iar unirea Basarabiei cu România nu este plauzibilă decît sub conducerea acestui bărbat de stat care, a dovedit, că s-a plasat desupra istoriei. Eşecul referendumului din 5 septembrie re-deschide culoarul unioniştilor!

4) Eşecul validării referendumului reprezintă succesul jucătorilor aflaţi în culisele evoluţiei actuale a Republicii Moldova. Vocal şi vorbăreţ pînă la isterie, Traian Băsescu, actualul preşedinte-jucător al României, ar obţine un cadou nesperat prin reunificarea ţării, cadou care i-ar şterge toate păcatele unor proaste mandate şi guvernări în interiorul ţării, şi o politică externă, uneori haotică şi periculoasă. "Traian Unificatorul de Ţară" ar avea povara administrării unui teritoriu mai mare cu uriaşe probleme economice şi sociale. Prin unirea Basarabiei cu România, Administraţia Băsescu ar da o palmă serioasă Bruxellului. În primul rînd că UE mimează dorinţa de integrare a Moldovei în Uniunea Europeană, din motivele cunoscute plus Transnistria, plus relaţia privilegiată cu Rusia. În al doilea rînd, UE nu agrează integrarea prin absorbţie, cu atît mai puţin de către România, o ţară mare, cu multe voturi în Parlamentul European, ce ar deveni şi mai mare şi, Doamne fereşte şi fie guvernată şi eficient şi coerent! Rusia poate beneficia, la rîndul său, de eşecul referendumului de duminică. În primul rînd, că sistemul constituţional nu a fost modificat, iar dispariţia din fruntea statului a liderilor AIE, la alegerile din octombrie, ar re-aduce Moldova, calm, în plasa de securitate a Moscovei. Pe de altă parte, evoluţia Moldovei spre unirea cu România ar favoriza independenţa Transnistriei şi posibilitatea recunoaşterii acestui stat care va deveni avanpostul Rusiei la gurile Dunării, în relaţiei directă cu bazele militare NATO de pe teritoriile României şi Bulgariei. Pentru că a te gîndii, fie şi numai la nivel de scenariu, că unirea Basarabiei cu România ar include şi Transnistria, este o tîmpenie! RMN va rămîne ca o "coadă de şopîrlă" în spaţiul fost sovietic.

Eşecul referendumului face ca alegerile anticipate din octombrie-noiembrie să elimine din cursă liderii-locomotivă, iar electoratul să se îndrepte spre formaţiuni politice capabile să ofere certitudini. Deşi a întreprins o serie întreagă de reforme, AIE nu a fost capabilă să direcţioneze efectele imediate ale acestei reforme spre electorat. În acest răstimp, PCRM şi-a adunat forţele şi a învăţat din greşeli, pornind o ofensivă politică, aproape militar planificată, cu foarte multe figuri tinere în prim-plan. Pare pe placul Moscovei! Cum o hotărîre radicală de continuare a drumului spre Uniunea Europeană prin unirea cu România este clar scenariul agreat de Bucureşti! Vom avea parte doar de o toamnă fierbinte, sau de un "octombrie roşu"?

sursa: Unimedia