marți, 2 noiembrie 2010
|
Foto: cojocari.ro
|
Credeam că o să avem un drum liniştit până la Chişinău. N-a fost să fie. De fapt, scandalul a fost doar până la Obor. Pentru cine nu ştie, ca să prinzi autobuzul Bucureşti-Chişinău, trebuie să ajungi la autogara Filaret sau în piaţa Obor, unde şoferii mai opresc o dată înainte de a ieşi din capitala României.
Să facem prezentările personajelor: şoferul micuţ, şoferul patron, rusul scandalagiu. Totul a început chiar în momentul plecării autobuzului. Şoferul micuţ număra locurile libere, cerea bani de la pasageri şi a ajuns în dreptul rusului scandalagiu: un tânăr de vreo 23-24 de ani, un pic ameţit, care vorbea şi limba română, dar preferă să îi dea mai mult “pa ruski”. Nu ştiu de ce. Când a dat cu ochii de şoferul pitic, l-a întrebat zeflemitor: “A piva mojna vâpiti?”. Adică, “pot să beau bere”? Vizibil iritat de tupeul rusului scandalagiu, şoferul, altminteri şi el un tip puţin politicos, a încercat să-l pună la punct de la prima propoziţie: “Ia tebe dam pivo”. Ceea ce ar fi sunat în dulcele grai moldovean: “Eu, ţâi o sâţ dau pivî”.
Să nu creadă cineva că intenţia era să-i dea de băut. Nu! I-ar fi dat vreo două şi cu siguranţă la asta s-ar fi ajuns… nu ştiu cum de a scăpat băiatul. Scandalul era în toi când am ajuns în piaţa Obor. În sfârşit, şoferul micuţ l-a părăsit pe tânărul tare în gură, dar care nu excela la capitolul fizic. Ultimele cuvinte ale şoferului au fost: “Nu pagadi”. Cred că aţi văzut desenul animat superpopular din timpurile sovietice, aşa că nu e nevoie să vă mai traduc expresia. Am crezut că am scăpat de ţigănie. Între timp, rusul scandalagiu celebra victoria: “nu mă tem eu di voi. Da şi? N-am zâs nikî. Mă cam zai…eşte şoferul ista.”
Continuare pe blogul lui Vitalie Cojocari...
0 Comments:
Post a Comment